page_banner

produs

Acid 2-(trifluormetil)tiazol-4-carboxilic (CAS# 915030-08-9)

Proprietate chimică:

Formula moleculară C5H2F3NO2S
Masa molara 197.14
Densitate 1,668±0,06 g/cm3 (Previzual)
Punct de topire 179-184°C
Punctul de boling 224,6±40,0 °C (prevăzut)
Punct de aprindere 89,627°C
Presiunea de vapori 0,052 mmHg la 25°C
pKa 3,09±0,10 (Previzual)
Starea de depozitare 2-8°C
Indicele de refracție 1.498

Detaliu produs

Etichete de produs

Simboluri de pericol Xn – Nociv
Coduri de risc 22 – Nociv în caz de înghițire
WGK Germania 3
Clasa de pericol IRITANT

 

Introducere

Acidul 2-(trifluormetil)tiazol-4-carboxilic este un compus organic cu formula chimică C5H2F3NO2S. Natura, utilizarea, formularea și informațiile despre siguranță sunt descrise mai jos.

 

Natură:

Acidul 2-(trifluormetil)tiazol-4-carboxilic este un solid cristalin alb. Poate fi dizolvat în unii solvenți organici, cum ar fi dimetilsulfamida (DMSO) și disulfura de carbon (CS2), dar este insolubil în apă. Punctul său de topire este de aproximativ 220-223°C.

 

Utilizare:

Acidul 2-(trifluormetil)tiazol-4-carboxilic este un intermediar de sinteză organică utilizat în mod obișnuit. Poate fi folosit pentru sintetizarea unor compuși bioactivi din domeniul medicinei, cum ar fi medicamentele și pesticidele. În plus, poate fi folosit și ca materie primă sintetică pentru coloranți și substanțe fotosensibile.

 

Metodă:

Prepararea acidului 2-(trifluormetil)tiazol-4-carboxilic se obține în general prin reacția sulfurei de metil și cianometanului. Etapele specifice sunt după cum urmează: în primul rând, 2-amino-1,3-tiazolul reacţionează cu trifluoracetaldehidă pentru a genera 2-(trifluormetil)-1,3-tiazol; apoi, 2-(trifluormetil)-1,3-tiazolul obţinut reacţionează cu cianometan pentru a genera produsul ţintă acid 2-(trifluormetil)tiazol-4-carboxilic.

 

Informații de siguranță:

Toxicitatea și pericolul acidului 2-(trifluormetil)tiazol-4-carboxilic nu au fost studiate exhaustiv. Cu toate acestea, ca substanță chimică, trebuie respectate practicile generale de siguranță, cum ar fi purtarea echipamentului de protecție adecvat (cum ar fi ochelari, mănuși și halate de laborator) și manipularea într-o zonă bine ventilată. După expunerea la acest compus, zona afectată trebuie curățată prompt cu apă și săpun. Dacă este necesar, solicitați sfatul medicului pentru o gestionare ulterioară.


  • Anterior:
  • Următorul:

  • Scrie mesajul tău aici și trimite-l nouă